Funcţionare: arhitectura
von Neumann
Deşi designul
şi performanţele calculatoarelor s-au îmbunătăţit dramatic în comparaţie
cu anii 1940, principiile arhitecturii von Neumann sînt în continuare
la baza aproape tuturor maşinilor de calcul contemporane. Ea este
denumită aşa după renumitul matematician austro-ungar John von Neumann.
Această arhitectură descrie un calculator
cu patru module importante: unitatea aritmetică-logică (UAL, arithmetic
logic unit sau ALU), unitatea de control, memoria centrală (care
bine-înţeles se deosebeşte aproape total de memoria omului), şi
dispozitivele de intrare/ieşire I/E (sau I/O , de la input/output).
Acestea sunt interconectate cu un mănunchi de fire numit magistrală
(bus ) şi sunt conduse în tactul unui ceas (clock).
- Unitate Aritmetică-Logică (UAL) asigură
funcţia de prelucrare a datelor (reprezentate binar, în baza 2),
adică efectuarea operaţiilor aritmetice, operaţiilor logice la
nivelul de bit asupra operanzilor.
- Unitatea de control (denumită si Unitatea
de Comandă si Control UCC) realizează prelucrarea ordonată
a instrucţiunilor programelor şi coordonează funcţionarea celorlalte
componente, inclusiv a dispozitivelor de intrare şi ieşire.
- Unitatea de memorie (memoria internă)
realizează memorarea datelor, instrucţiunilor, rezultatelor intermediare
şi a rezultatelor finale.
- Dispozitivele de intrare servesc pentru
primirea datelor de către calculator prin intermediul a diverse
medii spre a fi prelucrate.
- Dispozitivele de ieşire sunt folosite
pentru a reda informaţiile aflate în calculator pe diferite medii.
|
|
Categorii
|
|
BluePink